România se zbate în capcana portugheză

dorel

O dată cu aderarea oficială a României la Uniunea Europeană, în 2007, fondurile europene au fost prezentate de cei mai mulți din optimiștii integrării economiei autohtone în cea continentală ca fiind principalul motor de dezvoltare economică, factorul decisiv care va conduce la recuperarea decalajelor și la obținerea convergenței reale.

Dacă în primii doi ani după integrare a existat un oarecare echilibru între fondurile alocate infrastructurii de transporturi și programele de dezvoltare a resurselor umane, infrastructrura a început să fie privită, de către factorii de decizie de la București, din ce în ce mai pregnant ca un obiectiv prioritar.

Lăsând la o parte investițiile făcute în patinoare, bazine de înot, terenuri de fotbal în pantă, parcuri în zonele rurale și drumuri care nu duc nicăieri, continuarea acordării unei priorități exclusive investițiilor în infrastructură, în dauna programelor de dezvoltare a capitalului uman, va afecta majoritatea sectoarelor economice și va face din redresarea economiei românești și din convergența reală doar niște vorbe lipsite de conținut.

În zadar va fi brăzdată România de autostrăzi, iar toate locuințele vor fi reabilitate termic, dacă pentru majoritatea populației astfel de beneficii se vor dovedi un lux inaccesibil din punct de vedere financiar, dacă țara va fi lipsită de o economie puternică.

Investițiile în învățământ și calitatea forței de muncă, în cadrul unor programe precum cel pentru dezvoltarea competitivității sau cel pentru resursele umane trebuie să devină prioritare, un capital uman valoros fiind singura garanție pentru o dezvoltare durabilă și sănătoasă a societății și economiei românești.

Capcana portugheză

Portugalia este oferită de specialişti ca exemplu negativ de politici sociale şi economice. După mai mulţi ani de convergenţă economică rapidă (recuperarea decalajului de dezvoltare faţă de ţările dezvoltate), având creşteri importante ale nivelului creditării, salariilor şi veniturilor, a intervenit, în 2001, o perioadă de stagnare economică ce s-a prelungit până azi.

Această evoluţie a fost botezată de economişti ”capcana portugheză”. Problemele majore ale Portugaliei au început o dată cu trecerea la moneda unică, în 1999.

Fiind una dintre cele mai sărace ţări ale zonei euro, Portugalia se confrunta cu deficite structurale, atât comercial cât şi al bugetului general consolidat, întocmai ca România ultimilor ani.

Exporturile Portugaliei se îndreptau în 2005 în proporţie de 80% către Uniunea Europeană (UE), ceea ce a făcut ca ţara să fie vulnerabilă în faţa importurilor ieftine, fapt ce a condus la adâncirea deficitului comercial şi la explozia ratei şomajului, lucru care se întâmplă şi în România.

Având ca principal motiv de atractivitate pentru investitorii străini faptul că este o sursă de forţă de muncă ieftină, Portugalia a început să simtă tot mai acut concurenţa noilor membre ale UE, provenite din Est, care au devenit mai atrăgătoare pentru investiţiile străine.

Guvernul portughez s-a văzut nevoit să ia măsuri drastice de reducere a cheltuielilor sectorului public, pentru a mai reduce din deficitul bugetar şi, întocmai ca şi România, se confruntă, pe fondul capitalului uman slab pregătit profesional, cu un nivel redus al competitivităţii în sectorul bunurilor şi al serviciilor.

Valoarea capitalului uman, cel mai sănătos factor de dezvoltare

Prigonirea aproape sistematică a capitalului uman valoros petrecută în ultimii ani în ţara noastră ne aruncă într-o situaţie economică şi socială similară cu Portugalia, cu diferenţa că acolo nivelul de trai este totuşi mai ridicat decât în România.

Mizarea pe prezentarea ţării ca o sursă de forţă de muncă ieftină nu a fost şi nu reprezintă o soluţie, în condiţiile în care investitorii străini pot să plece din România la fel de bine cum au venit. Ceea ce s-a întâmplat deja, pe fondul mediului economic ostil şi al instabilității politice care afectează deja România de câțiva ani.

Iar ţări precum Moldova, Bulgaria, Serbia sau chiar state din Orientul Îndepărtat se pot constitui oricând în alternative investiţionale mai atrăgătoare pentru posesorii de capital bănesc, la fel cum s-a întîmplat cu Estul Europei, deci inclusiv cu România, în detrimentul Portugaliei.

Soluţia socială evidentă pentru evitarea ”capcanei portugheze” este privirea învăţământului ca domeniu prioritar, precum şi încurajarea programelor de dezvoltare a resurselor umane. Altfel spus, crearea şi menţinerea unui capital uman valoros, care să se constituie în baza unei dezvoltări de durată.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.