O treime din economie este, de fapt, risipă

gpi

Susținătorii teoriei economice bazate pe respectul pentru mediul înconjurător și pentru cheltuirea chibzuită a resurselor afirmă că dezvoltarea economică poate fi una sănătoasă, care să implice și creșterea gradului real de bunăstare a populației, sau, dimpotrivă, creșterea economiei poate fi falsă și neeconomică, implicând costuri nejustificate legate de irosirea capitalului și de poluare.

În lipsa datelor, este greu de calculat cu cât ar scădea PIB-ul României dacă s-ar lua în considerare o dezvoltare sănătoasă.

Există însă unele calcule care estimează că, dacă se ține cont de cheltuirea irațională a banului public din ultimii ani, de costurile uriașe survenite ca urmare a poluării, a defrișărilor masive și a epuizării celorlalte resurse naturale, PIB-ul veritabil ar fi cu aproximativ 15% mai mic. Alte voci susțin faptul că resursele irosite irațional s-ar ridica undeva la aproximativ 30% din economia țării, deci nivelul real al PIB ar trebui să fie mai mic cu în jur de o treime.

Dezvoltarea României, falsă și neeconomică

Exceptând anii 2009 și 2010, în care evoluția economică a fost una negativă, produsul intern brut (PIB) al României a înregistrat în mod constant și susținut creșteri anuale din 2000 și până în prezent, culminând cu ani precum 2004, 2006 sau 2008, când avansul PIB, în comparație cu anii precedenți, a fost de 8,5, 7,9 sau 7,3%.

Astfel, creșterea economică prezentată în datele statistice, cu precădere în perioada 2000-2008, este una de excepție, chiar și pentru o țară în curs de dezvoltare, cu o economie emergentă, cum este România. Cu toate acestea, nimic din realitatea frumos prezentată pe hârtie a diferitelor guverne care s-au perindat la conducerea țării nu s-a reflectat și nu se reflectă nici acum în calitatea vieții românilor, în nivelul de trai al populației, în dezvoltarea României și în evoluția ei economică și socială pe termen lung.

Chiar și în prezent, când situația mediului de afaceri românesc și a capitalului autohton este mai proastă parcă decât niciodată, Guvernul insistă că avansul anual al PIB va fi mai mare de 2%, atât în 2013, cât și în anul următor.

De data aceasta, sursa dezvoltării economice propusă de guvern este, în afară de fondurile europene, minunata fată morgana pe care nimeni nu a putut să o vadă de aproape, exploatarea resurselor naturale din subsolul țării. Mai concret, gazele de șist și minereurile aurifere și nu numai de la Roșia Montană.

Există însă curente de gândire economică ce spun că dezvoltarea susținută exclusiv prin secătuirea resurselor naturale este una falsă și neeconomică.

PIB –ul nu prezintă progresul veritabil

Indexul bunăstării economice sustenabile (Index of Sustainable Economic Welfare – ISEW) și indicatorul progresului veritabil (Genuine Progress Indicator – GPI) sunt unități de măsură alternative pentru cuantificarea creșterii economice.

ISEW și GPI au fost înaintați de reprezentanții școlii de gândire ce promovează sistemele economice ecologice, adaptate mediului înconjurător (green economics, ecological economics, environmental economics) pentru a înlocui PIB în determinarea avansului economic. Spre deosebire de PIB, indicatorii ISEW și GPI măsoară nu numai beneficiile, dar și costurile pe care le presupune dezvoltarea economică.

GPI își propune să măsoare dacă dezvoltarea economică a unei țări, în speță creșterea volumului de bunuri și servicii produse/oferite în țara respectivă (cuantificate prin intermediul PIB), se reflectă în creșterea gradului de bunăstare al populației.

Susținătorii GPI afirmă că indicatorul poate măsura cu o acuratețe mai mare dezvoltarea economică decât PIB, având în vedere că poate face distincție între creșterea valoroasă și dezvoltarea “neeconomică” a unei țări.

Diferența dintre GPI și PIB poate fi asimilată deosebirilor ce apar între profitul net și cel brut al unei companii. Astfel, profitul net este profitul brut minus costurile impuse de stat pentru desfășurarea activității. Similar, GPI poate fi egal cu zero, în cazul în care costurile financiare ale criminalității și poluării într-un stat sunt egale cu beneficiile financiare ale producției de bunuri și servicii, alți factori rămânând constanți.

Costurile dezvoltării economice care trebuie scăzute din PIB pentru a obține GPI, cu alte cuvinte, un progres veritabil, țin, într-o prezentare simplificată, de costul secătuirii resurselor naturale, costul criminalității, costurile sociale, care implică destrămările familiale, costul pierderii de terenuri agricole și de suprafețe de apă cu potențial economic, precum și costurile apărute ca urmare a calamităților naturale.

Foarte important, indicatorul progresului veritabil scade din PIB costurile legate de poluarea apei, aerului și de poluarea fonică, precum și defrișările de pădure matură.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.