Nivelul de trai al românilor îl va ajunge pe cel al germanilor în 2208

ponta 2200

Dacă se păstrează actualul ritm de dezvoltare al economiei românești, precum și previziunile oficiale, ce estimează avansuri anuale de 2-3% pentru produsul intern brut (PIB) în anii următori, nivelul de trai din România (PIB/cap de locuitor) va fi comparabil cu cel din Germania undeva în orizontul de timp al anilor 2200.

În ceea ce privește nivelul de trai mediu în Uniunea Europeană (UE), lucrurile stau mult mai bine, căci îl vom atinge cu o sută de ani mai devreme, adică undeva prin anul 2138.

Calculele se bazează pe datele oficiale ale Comisiei Europene și pleacă de la premiza că dezvoltarea economică viitoare a României, Germaniei și a Uniunii Europene se va face pe tendințele proiectate acum de factorii de decizie, adică o creștere economică medie anuală între 1 și 1,5% pentru Germania și UE, respectiv, de 2-3% pentru România. În plus, nivelul populației ar trebui să rămână oarecum constant, pentru ca acuratețea datelor să se păstreze.

Convergența reală, o himeră

Acum cinci ani, în 2008, guvernarea liberală de la acea vreme îndrăznea să vorbească pentru prima dată despre orizontul de timp în care România ar fi putut ajunge din urma nivelul de trai al statelor dezvoltate din vestul Europei.

Oficialii aduceau în discuţie anul 2020, deci estimau că în 12 ani ţara noastră ar fi putut ajunge la un nivel de trai şi o dezvoltare economică şi socială comparabile cu cele ale ţărilor bogate. Imediat prognoza lor a fost desconsiderată de către specialiştii şi mass media din domeniul economic, fiind descrisă ca prea optimistă.

Mai mult decât atât, The Economist, renumita publicaţie londoneză specializată în politică internaţională, estima la acea vreme că România are nevoie de o perioadă de trei ori mai mare pentru a intra în clubul ţărilor dezvoltate, adică de 36 de ani socotiţi începând cu 2008.

Şi toate astea în condiţiile în care ţara noastră era deja în al optulea an de creştere economică susţinută, după mandatele premierilor Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu, în care avansul PIB anual atingea valoarea minimă de 4,2% în 2005 şi un maxim de 8,5% în 2004.

Consfințirea statului de țară subdezvoltată pentru România

A urmat însă criza economică și impunerea de către UE a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, tratat pe care guvernanții de la București și clasa politică autohtonă în unanimitatea ei s-au grăbit să îl ratifice.

Impunerea unui deficit bugetar foarte redus va împiedica România să mai poată avea o creştere economică susţinută în viitor, mai ales în condiţiile în care fondurile europene întârzie să se dovedească a fi un factor viabil de progres economic.

În prezent guvernanţii se ocupă exclusiv de convergenţa nominală, ce constă în coordonarea indicatorilor macroeconomici şi trecerea la moneda unică europeană, lăsând convergența reală și creșterea nivelui de trai în seama generațiilor viitoare.

Iar prevederile Tratatului consfințesc pentru România statutul de țară subdezvoltată, de rudă săracă luată în seamă doar când trebuie să livreze țărilor avansate economic forță de muncă ieftină, resurse naturale și piață de desfacere.

În condiţiile unei economii emergente, a unei ţări în curs de dezvoltare, România trebuie să îşi propună un avans economic anual de cel puţin 4-5 %, adică măcar dublu în comparaţie cu zona euro, dacă vrea să spere că nivelul economic, dar şi condiţiile de viaţă ale populaţiei, vor ajunge cândva să se apropie de cele din ţările dezvoltate.

De exemplu, dacă reluăm calculul prezentat mai sus cu proiecția unu avans PIB mediu anual de 5%, nivelul de trai din România ar fi comparabil cu cel din Germania undeva în preajma anului 2060, iar o creștere economică anuală de 8% ar aduce această dată și mai aproape, în 2040.

”Creşterea economică” de cel mult 2-3% cu care se laudă guvernele României în anii de după criza din 2008, mai ales pe fondul unor ani agricoli de excepție, este echivalentă mai degrabă cu o stagnare, decât cu un avans, prin prisma ritmului de dezvoltare extrem de redus pentru o economie emergentă.

Fără un avans susţinut al PIB pe termen îndelungat ţara noastră nu va putea să spere niciodată la o convergenţă reală cu Uniunea Europeană, ceea ce face convergenţa nominală să fie doar un deziderat iluzoriu, un ţel bun de atins doar pentru a fi bifat pe agenda politicienilor şi a birocraţilor.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.