Salariile au fost omise de la beneficiile dezvoltării economice

salariul minim

Repartiția Produsului Intern Brut (PIB) pe categorii de venituri și de populație a suferit schimbări radicale în perioada 1990-2007, așa cum arată datele unui studiu realizat de Institutul Național de Cercetări Economice. În urma acestor modificări, cei care au avut cel mai mult de suferit sunt salariații, prin prisma reducerii puternice a masei salariale.

Deși România a înregistrat, cel puțin pe hârtie, una din cele mai puternice creșteri economice din Europa în anii de după 1990, cu 10 ani consecutivi de avans al PIB, nivelul salariilor și, ca atare, al condițiilor de viață ale populației nu a ținut pasul cu dezvoltarea economică. În consecință, nivelul de trai al majorității populației rămâne unul dintre cele mai scăzute din țările europene.

Astfel, în timp ce Produsul Intern Brut al României a crescut în perioada 1990-2007 de 4,1 ori, de la 29,9 miliarde euro la 123,8 miliarde euro, costul salarial mediu lunar a crescut doar de 2,6 ori, de la 212,6 euro pe lună, cât era în 1990, la 549,5 euro pe lună în 2007.

Schimbarea modului de repartiție a PIB pe categoriile de venituri și de populație a făcut ca în 1995 salariile nete totale să reprezinte 21,7% din PIB, pentru ca în 2000 și 2007 să coboare la 14,8%. Rezultă deci o discrepanță între avansul PIB și ritmul de creștere al salariilor.

Masa salarială este alcătuită din totalul salariilor plătite într-o economie. Raportată la Produsul Intern Brut, masa salarială a înregistrat o scădere constantă din 1990 și până în prezent. Volumul salariilor nete totale a fost în 1990 de 330,9 miliarde de lei vechi, adică 38,6% din PIB.

Nivelul salariilor a crescut într-un ritm mult mai lent decât avansul economic, repartizarea Produsului Intern Brut pe categorii de venituri și populație vizând tot mai mult alte categorii de populație, în detrimentul salariaților.

Nivelul de trai al salariaților a scăzut constant

Discrepanța dintre dezvoltarea economică și nivelul salarizării este reflectată în mod evident de raportul dintre PIB total/locuitor și totalul salariilor nete anuale pe care le primește un salariat.

Dacă în 1990 salariile nete anuale pentru un salariat reprezentau 109,7% din Produsul Intern Brut raportat la numărul de locuitori, ponderea a scăzut la 79,8% în 1995, 71,7% în 2000, respectiv, 65,2% în 2007.

Se poate spune astfel că salariații au primit din ce în ce mai puțin ceea ce li se cuvenea, participarea lor la creșterea economică spectaculoasă pe care a înregistrat-o România până în 2008.

Mai ales că ponderea altor componente ale PIB, pentru alte categorii de populație, a crescut de la 111,7% din raportul PIB total/locuitor, cât înregistra în 1990, până la 155,4% în 2007.

Numărul mediu anual al salariaților a scăzut cu aproximativ 40% la nivelul întregii economii, de la 8,16 milioane în 1990, până la 4,89 milioane, cât înregistra în 2007. Raportat la populația totală, numărul mediu de salariați deținea în 2007 o pondere de 22,7%, în comparație cu 35,1%, cât reprezenta în 1990.

Pensiile și-au păstrat cota-parte din PIB, dar numărul pensionarilor a crescut

În ceea ce privește însă ponderea pensionarilor și a beneficiarilor de ajutor social în totalul populației, aceasta a crescut. Astfel, cei 3,6 milioane de asistați social din 1990 reprezentau 15,5% din populația totală, în comparație cu 26,7%, ponderea în total a celor 5,75 de milioane de pensionari și beneficiari de ajutor social din 2007.

Se poate astfel remarca faptul că, în timp ce numărul mediu de salariați a scăzut de la 35,1% din populația totală a țării, cât reprezenta în 1990, la 22,7% în 2007, numărul mediu al pensionarilor și beneficiarilor de ajutor social a crescut în același interval de timp de la 15,5% la 26,7%, depășind numărul persoanelor angajate în câmpul muncii.

Pensiile totale plătite s-au menținut la o pondere relativ constantă în PIB: 6,3% în 1990, apoi au scăzut la 5,8% în 1995, pentru ca apoi să revină la 6,7% în 2000 și la 6,5% în 2007.

Pe de altă parte, pensiile anuale pe care le primea un pensionar reprezentau 40,4% din PIB/ locuitor în 1990, pentru ca ponderea să scadă la 24,9% în 1995, respectiv, la 24,3% în 2000 și 24,4% în 2007.

Deși ponderea în total a altor categorii de populație, în afară de salariați, pensionari și persoane care beneficiază de ajutor social, a rămas practic aceeași, crescând de la 49,3% din totalul populației în 1990 la 50,6% în 2007, se poate remarca o sporire spectaculoasă a repartiției PIB către alte destinații și componente, în detrimentul salariilor.

Astfel, dacă în 1990 repartiția PIB către alte destinații și componente, în afara salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale, era de 55,1%, ponderea a crescut în 2007 la 78,7%.

Comments

comments

2 thoughts on “Salariile au fost omise de la beneficiile dezvoltării economice

  1. Felcitari! Cand ne-au taiat salariile am facut si eu o asemenea analiza (mult mai redusa) raportat la salariul minim. Inca de atunci am pretins ca salariul minim ar fi trebuit sa fie pe la 1200 de lei lejer. In plus as indraznii sa analizati un nou indicator (pe care personal l-as considera indicator macroeconomic, chiar daca sunt inginer) PUNCTUL DE PENSIE. In mod normal in acest moment ar fi trebui ca toata populatia sa stie ce valoare are PP-ul personal. Din diverse motive, cu toate ca legislatia prevedea initial ca vom avea aceasta informatie transmisa de ministerul muncii, populatia nu are acces la acesta informatie (ma rog contra cost ai putea sa o obtii). Realitatea este ca nimeni nu ne mai spune ce valoare a PP-ului am acumulat intr-un an de munca. De ce zic ca este un indicator macroeconomic, deoarece se poate prevedea/prognoza pe termen lung obligatia financiara a CAS-ului si suplimentarea de la Bugetul de Stat, fata de pensionari. In acest context atata timp cat salariul minim nu a asigurat, ani de zile, o medie a PP-ului de 0,35 – 0,5. Adica undeva in jurul valorii de 350 lei, indexat intretimp, AJUTORUL MINIM ASIGURAT pentru cei care nu au facut stadiu de munca complet. Este evident ca daca salariile ar fi urmat curba de crestere PIB, sau macar putin sub acesta curba, ar fi fost sanse reale sa creasca PV-ul pensiei. In 2014 valoarea este de doar 790 de lei. Deci ca sa obtii o pensie de 790 de lei trebuie sa ai un salariu mediu pe economie care iti asigura luna de luna 1 PP. Este evident ca nu mai poti vorbi de o dezvoltare sustenabila atata timp cat cu salariul minim pe economie vei fi tot tiimpul sub valoarea 1. Adica care ar mai fi motivatia munci pe 40 de ani daca aceasta iti asigura 100% BATRANETEA SARACA. Deci singura sursa ca sa speri la o pensie civilizata este acumularea unui Fond de Pensii mai mare, care se poate ontine doar din cresterea PIB-ului (si uite ca nu se obtine pentru ca nu sunt corelate salariile cu cresterea PIB-ului) sau prin cresterea efectiva a contribuitiei la CAS. FELICITARI AUTORULUI ARTICOLULUI!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.