Rata șomajului, paradoxul românesc

somajul

Comisia Europeană a publicat, săptămâna trecută, prin intermediul serviciului său statistic, datele privind rata șomajului în luna septembrie pe bătrânul continent.

Cu o rată a șomajului de 7,5%, țara noastră se află atât sub media zonei euro, de 12,2%, cât și sub cea europeană, care este de 11%.

Mai mult decât atât, România este una din țările care stau cel mai bine la acest capitol, rate ale șomajului mai mici decât la noi înregistându-se doar în Austria (4,9%), Germania (5,2%), Luxemburg (5,9%), Malta (6,4%), Olanda și Cehia, cu 7%, respectiv, Danemarca, cu 7,1%.

În aceste condiții, este de mirare cum românii sunt cei care continuă să își caute un loc de muncă în străinătate, iar România nu este încă invadată de forța de muncă din celelalte țări europene.

De exemplu, Italia și Spania, țări cunoscute ca ținte predilecte pentru muncitorii români, se află peste media europeană a ratei șomajului, la 12,5%, respectiv, 26,6% și, cu toate acestea, pe niciun șantier din România nu se pot întâlni zugravi italieni sau spanioli.

Dealtfel, dacă privim din perspectiva evoluției pe care a înregistrat-o rata șomajului în țara noastră, se poate spune că nici nu a existat criză în România. Începând cu 2000 și până în prezent, rata șomajului a variat foarte puțin, menținându-se în intervalul foarte îngust cuprins între 5,8 și 8%.

Deși evoluția economică a fost una foarte sinuoasă în perioada 2000 – 2013, economia înregistrând atât creșteri spectaculoase, de 7-8-9%, dar și o “aterizare forțată”, de minus 6,6%, rata șomajului a fost practic decuplată de la această evoluție, ca și cum locurile de muncă nu au nicio legătură cu mediul economic și cu avansul sau, după caz, regresul produsului intern brut (PIB) (grafic 1).

Pentru comparație, în alte țări europene criza economică din 2007-2008 a influențat semnificativ nivelul șomajului: în Spania, de exemplu, rata șomajului pur și simplu a explodat, ajungând la 18% la jumătatea lui 2009 și 20,2% în iunie 2010, față de 8,1%, cât era în iunie 2007.

Germania, din contră, a înregistrat o reducere a ratei șomajului în perioada similară, de la 8,7% în iunie 2007 la 8% la jumătatea lui 2009 și 7,1% în iunie 2010, fapt ce susține afirmațiile celor ce acuză Berlinul că economia germană a avut mai degrabă de profitat în urma crizei economice din Europa (grafic 2).

Evoluția aproape liniară a ratei șomajului înregistrată în țara noastră nu a fost tulburată nici măcar de aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 și deschiderea pieței muncii din țările vestice pentru muncitorii români, respectiv, migrarea masivă a forței de muncă ce a urmat. Rata șomajului din iunie 2007, 2008, 2009 și 2010 s-a menținut în intervalul 5,9 -7,3%, ea fiind în prezent, așa cum am menționat mai sus, de 7,5%.

Așa stând lucrurile, posibilitățile sunt doar două: ori România are o economie extrem de solidă și o piață a muncii foarte stabilă, puțin până la deloc volatilă, fiind una din țările europene care stau cel mai bine la aceste capitole, ori rata șomajului calculată și raportată de autoritățile române prezintă o hibă de proporții, neavând absolut nicio legătură cu realitatea.

Iar varianta corectă este evidentă pentru oricine.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.