Conform celui mai optimist scenariu, România nu este pregătită să adopte euro mai devreme de 2034

Comisia Națională de Strategie și Prognoză confirmă ceea ce capitalul-românesc.ro spune de cel puțin patru ani de zile: fără o recuperare a decalajelor economice față de țările bogate, trecerea României la moneda unică este o măsură hazardată, ce poate aduce mai degrabă mari dezechilibre, decât beneficii.

Deși guvernul PSD a anunțat că și-a propus trecerea la euro în 2024, adică intrarea în mecanismul ratelor de schimb (ERM II) cel mai târziu în 2022, România nu va atinge convergența reală, folosind un scenariu foarte optimist, decât în 2034, ceea ce expune țara noastră risculului apariției unor dezechilibre majore.

Trecerea la moneda unică fără estomparea decalajelor de dezvoltare pe care România le înregistrează poate aduce mai degrabă dezechilibre decât beneficii, se arată într-o analiză publicată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză.

În condițiile în care România ar înregistra, în mod sustenabil, o creștere economică medie de 5% pe an, ar putea ajunge din urma media zonei euro abia în 2034, arată anliza citată.

În 2024 ar atinge 75% din media zonei euro, iar în 2022 – 70%.

Țările care au adoptat moneda unică după 2007 au avut un PIB/locuitor în PPS (paritatea puterii de cumpărare), adică un nivel de trai relativ la media Uniunii Europene, în anul anterior adoptării: Cipru 94%, Slovenia, Malta și Slovacia – 83%, iar țările baltice în jur de 70%.

În 2016, România înregistra un PIB/locuitor în PPS de 58% din media UE, pentru ca în 2017 acesta să crească la 63%.

Realitatea a arătat însă că țările care au aderat la moneda euro fără să atingă și convergența reală, adică să aibă un nivel de trai comparabil cu media europeană, s-au confruntat după trecerea la uniunea monetară cu creșterea șomajului, creșterea prețurilor, scăderea veniturilor, deficite mai mari ale contului curent sau ale bugetului de stat.

Experiența unor țări precum Spania și Portugalia, și, mai recent, Italia, Grecia, Cipru, Croația și Slovenia, a arătat că inclusiv economii mult mai puternice decît cea a României au avut de suferit în urma aderării la uniunea monetară, iar populația din țările respective s-a confruntat cu o reducere semnificativă a nivelului de trai.

Criza economică a arătat că diferențele de dezvoltare dintre țări contează, se arată în analiza citată, iar nevoia de recuperare a decalajelor a jucat un rol asimetric perpetuu.

În condițiile în care nu au mai putut utiliza instrumentul cursului de schimb, singura metodă de reechilibrare pentru țările cu economii mai puțin solide a rămas devalorizarea internă.

În afară de riscul acumulării de dezechilibre, ce se poate materializa dacă România intră în zona euro nepregătită, există și costuri ale aderării la zona euro, care constau în:
– Renunțarea la independența politicii monetare (adică manevrarea ratei dobânzi și a cursului de schimb);
– Posibila apariție a unor obligații financiare suplimentare (vezi criza datoriilor din zona euro, când povara a trebuit împărțită);
– Costuri operaționale, necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedă;
– Incertitudini privind modul de funcționare a zonei euro;
– În timp, o mai multă integrare europeană înseamnă și delegarea de mai multe competențe de la nivel național către uniunea monetară (de exemplu, integrarea fiscală).

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.